Bătălia de la Somme (1 iulie – 18 noiembrie 1916) a fost o ofensivă majoră din Primul Război Mondial a forțelor britanice și franceze împotriva Germaniei de-a lungul râului Somme, în Franța. A avut ca scop asigurarea unei străpungeri aliate și a implicat peste trei milioane de soldați, dintre care peste un milion au fost uciși sau răniți, ceea ce a făcut-o una dintre cele mai sângeroase bătălii din istorie.
În 1916, strategia Aliaților – stabilită la Conferința de la Chantilly – prevedea ofensive simultane pe toate fronturile ca să pună presiune pe Puterile Centrale. Inițial, Marea Britanie a planificat un atac în Flandra, dar după ce Germania a lansat Bătălia de la Verdun, francezii și-au mutat atenția asupra Sommei.
Francezii, slăbiți după Bătălia de la Verdun, și-au redus rolul la 13 divizii, lăsând efortul principal în seama britanicilor. Ofensiva de pe Somme a urmărit mai puțin o străpungere decisivă și mai mult reducerea presiunii asupra Franței și epuizarea forțelor germane.
Erich von Falkenhayn, șeful Statului Major General german, a plănuit în 1916 atacarea Antantei anglo-franceze la Verdun. Scopul său era să forțeze Franța să lanseze contraatacuri costisitoare sub dominația artileriei germane, slăbind armata sa și determinând o ofensivă britanică de ajutorare eșuată, probabil lângă Arras.
Cu toate acestea, Falkenhayn a păstrat puterea Armatei a 6-a pentru o contraofensivă planificată la nord de Somme. Bătălia prelungită de la Verdun a epuizat rezervele germane și a lăsat Armata a 6-a incapabilă să contraatace, fapt care a forțat Germania să adopte o poziție defensivă atunci când Aliații au atacat la Somme.
Planuri compromise, pierderi masive și primele tancuri pe front
Pierderile franceze de la Verdun au forțat Marea Britanie să conducă ofensiva de pe Somme. Scopul lui Douglas Haig era să elibereze Verdunul și să provoace pierderi germanilor, Armata a 4-a a atacat după un bombardament intens, susținută de Armata a 6-a franceză pe flanc.
Cu toate acestea, informațiile germane (obținute din trădare, rapoarte ale prizonierilor de război și mesaje interceptate) au dezvăluit planurile britanice în avans. Până în iulie 1916, apărarea germană de pe Somme era puternică, cu multiple linii de tranșee, adăposturi adânci și artilerie coordonată. Cu toate acestea, pozițiile lor în pantă avansată și concentrarea trupelor le făceau extrem de vulnerabile la bombardament.
Bătălia de la Somme (1 iulie – 18 noiembrie 1916) a început cu Bătălia de la Albert, când o ofensivă anglo-franceză de amploare a urmat unui bombardament de o săptămână. Armata a 6-a franceză și o parte a Armatei a 4-a britanice au străpuns frontul în sud, dar la nord de drumul Albert-Bapaume, britanicii au suferit pierderi catastrofale pe 1 iulie, cu aproape 60.000 de victime.
Campania s-a transformat apoi într-o serie de bătălii dificile – Coasta Bazentin, Fromelles, Pădurea Delville, Pozieres, Guillemont, Ginchy, Flers-Courcelette (unde au debutat tancurile), Morval, Thiepval Ridge, Le Transloy, Ancre Heights și, în final, Bătălia de la Ancre la mijlocul lunii noiembrie.
Pierderile uriașe și câștigurile minime pe care le-a adus Bătălia de la Somme
În ciuda câștigurilor locale și a pierderilor teribile ale germanilor, nu s-a realizat niciun avans, iar până în iarnă ambele părți erau epuizate. La începutul anului 1917, germanii au efectuat o retragere planificată către Linia Hindenburg fortificată (Operațiunea Alberich), abandonând mai mult teritoriu decât au câștigat Aliații din 1914.
La începutul anului 1916, armata britanică era formată în mare parte din voluntari Kitchener fără experiență, care au suferit pierderi teribile pe Somme – 57.470 de victime numai în prima zi.
Supraviețuitorii au dobândit o experiență vitală, iar Forța expediționară britanică s-a adaptat războiului industrial modern, în timp ce armata germană, deși a rezistat, a fost puternic tensionată și nu și-a recuperat niciodată pe deplin forțele de dinainte de 1916.
Până la sfârșitul bătăliei, Aliații au avansat aproximativ 9,6 km pe un front de 26 km, cu aproximativ 420.000 de britanici, 200.000 de francezi și până la 600.000 de victime în rândul germanilor. Somme a fost considerată inițial o victorie costisitoare, dar necesară, amintită ulterior mai mult pentru „noroi, sânge și inutilitate”. Bătălia a scos la iveală și insuficiența sistemelor de transport britanice, arătând necesitatea unor căi ferate și drumuri permanente pentru susținerea ofensivelor.
Surse:
- William Philpott – Victorie sângeroasă: Sacrificiul de pe Somme și formarea secolului al XX-lea (2009).
- Martin Middlebrook – Prima zi a Sommei, 1 iulie 1916.
Foto: Mametz, Frontul de Vest, o scenă de iarnă, Frank Crozier.
Citește și:
Lupta de la Verdun a fost cea mai lungă din Primul Război Mondial
